Multi dintre voi s-ar putea sa fi fost in locul meu. Acum am 21 de ani si imi privesc viata ca pe un dar. Daca ai fost vreodata drogat, ar trebui sa stii cum m-am simtit atunci. Familia mea a fost una destul de bogata, dar mama a murit de cancer cand aveam 16 ani. Eram singura cu tatal meu, iar el era un important om de afaceri si nu avea timpul necesar pentru a sta cu mine. Aveam laturi o fata care pretindea ca imi era prietena, dar care doar se folosea de banii mei si de sufletul pe care mi l-am deschis in fata ei.
Cand ea m-a abandonat, mi-am dorit alti prieteni . In micul oras din care provin, prietenii sunt greu de gasit, deci am inceput sa ies in cluburile din Bucuresti. Mi-au placut oamenii de acolo, dar ei, din pacate, nu m-au placut pe mine, deci am inceput sa ma simt iar singura. Mi-am rugat tatal sa deschida un club in alt oras mai mic, fiindca imi doream prieteni. Tata mi-a dat bani sa imi deschid un club si totul parea ca este bine.
Intr-o zi am aflat ca in club se facea trafic cu heroina! Si eu vroiam…putin din aceasta amagire, doream sa uit , sa iert, sap rind iar putere. Deci am gasit dealer-ul si am inceput… Credeam ca sunt “smechera” si cu o multime de prieteni. Ma drogam de 3 luni si traiam o viata “ de vis”… Dar intr-o zi nu am putut sa ma ridic din pat, fiecare parte din corpul meu tanjea dupa heroina…avea nevoie de ea. Nu puteam sa cred ca ceea ce se intampla este real, era ca o tradare din partea celei mai bune prietene ale mele, heroina. Nu puteam sa supravietuiesc mai mult de 4 ore fara ea. Imi doream doar sa ma duc in lumea ideal ape care ea o faurea.
Viata mea depindea de dealer, dar el murise din cauza unei supradoze cu doua zile in urma si rezervele mele erau pe terminate. Trebuia sa ma duc in Bucuresti , la sef…si asa am facut. Ceea ce am vazut m-a speriat. Toata lumea se droga, incepand de la adolescenti de 15 ani pana la bunici de 50 de ani si dealer-ul ii trata ca pe niste animale: dupa ce isi injecta doza, arunca seringa altora si ei se repezeau la ea de parca era mancare. Am continuat sa accept ceea ce vedeam , pana cand clubul mi-a fost luat din cauza datoriilor. Banii tatalui meu se duceau pe droguri, dar el credea ca totul este bine. Prietena mea ma parasea pentru ca nu aveam bani…inca o data. Acum, imi doream pe cineva adevarat caruia sa ii pot spune problemele mele, caruia ii pot plange pe umar.
Tata era in strainatate cu afaceri, iar eu singura, cautand prieteni, fara sa am de unde sa fur. Am urat pe toata lumea din jurul meu pentru ca erau fericiti, pentru ca nu aveau nevoie de droguri, pentru ca aveau bani si pentru ca isi aveau familiile aproape. In plus, tata a aflat. Stii, in orasele mici vestile proaste circula repede. Tata s-a intors si m-a cautat la club, dar…surpriza. Clubul era acum casino condus de cei care mi l-au luat din cauza datoriilor. Atunci, tata a facut in infarct si a murit. Eram orfana, si trebuia sa conduc afacerile singura si am aflat ca aveam o multime de datorii. Nu puteam avea acces la bani din cauza datoriilor si nu puteam sa ajung la prietena mea.
Datoriile si moartea tatalui meu m-au facut depresiva; si casa era goala si prafuita. Am incercat sa imi pun capat zilelor: mi-am amintit ca tata lua somnifere, m-am dus la el in birou, le-am cautat, le-am gasit si am luat multe. Am fost speriata, simteam ca moartea se apropie, ii simteam mirosul apasator si am fost prea lasa sa mor…am sunat ambulanta. Cand aceasta era pe drum, mi-am vazut toate lucrurile bune si proaste din viata, mi-am vazut viata in roz, in mov, in mov inchis si in negru…muream. Cand m-am trezit eram disperata. Eram singura intr-o camera alba si ma gandeam ca poate este raiul, dar aveam o perfuzie atasata in mana. Am tipat. O asistenta a venit, m-a calmat si m-a readus cu picioarele pe pamant; mi-a explicat ca acea perfuzie sugea, la propiu, drogul din mine si ca au facut eforturi mari sa ma salveze.
In timp ce eram la clinica, casa mi-a fost luata din cauza datoriilor si am pierdut totul. Cand doctorii imi spumeau ca fac progrese, ca sunt pe drumul cel bun si ieseam din depresie, aceste vesti proaste m-au dus intr-o noua depresie. Dupa cateva zile, cand simtean ca totul in jurul meu se prabuseste si ca, dupa ce voi iesi din clinica, voi muri singura pe o strada intunecata in dorinta de a ma mai droga inca o data, L-AM VAZUT. Atunci am simtit ca timpul se opreste. Ne-am ajutat reciproc sa iesim din intuneric si relatia noastra avansa din ce in ce mai mult. Vorbind despre nimicuri zilnic, am alfat ca tatal sau imi cumparase casa si ca se cunostea cu tatal meu, chiar fusesera buni prieteni.
Dupa mai mult de doua saptamani, cand cei de la clinica ne-au lasat sa plecam, am ramas impreuna si dupa cateva luni am facut nunta, iar acum avem o fetita. Uneori, nevoia de heroina ne duce la disperare, pana in punctul de a o lua de la capat, dar mereu ne gandim la copilul nostru care ne da putere sa mergem mai departe. Acum totul este bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu